Dilema studentilor

INTERESELE STUDENŢILOR ASUPRA LOCURILOR DE MUNCĂ

            An de an studenţii se confruntă cu aceaşi dilemă: să lucreze sau nu în timpul facultăţii.

            Aceasta dilemă îi poate marca atât pe plan professional cât şi pe planurile personale, să accepte un job încă din timpul facultăţii sau să se concentreze exclusive pe studii.

Pe cealaltă parte a baricadei se află studentul angajat care ajunge la cursuri după cum se înţelege cu angajatorul, pentru care munceşte 4-8 ore pe zi, iar veniturile lunare nete adesea depăşesc 1.000 de lei.

            Printre studenţi părerile sunt împărţite. Alţii vor doar să se dedice studiului, să reuşeasca, alţii sunt de părere că dacă lucrează încă din timpul facultăţii au un contact social şi cu alte personae în afara familiei, profesorilor şi a prietenilor

            În plus dacă îşi găsesc un loc de muncă în domeniu îi ajută să câştige experienţă şi îi ajută la găsirea unui post bun în domeniu, după încheierea studiilor.

                                                                                               

Gaie Flavia

                Studenţie, facultate vs timp liber 

 Studenţia este una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii. Cu alte cuvinte înseamnă distracţie dar şi anumite responsabilităţi cum ar fi prezenţa la cursuri şi învăţatul, mai ales în sesiune.

Cea mai mare provocare este aceea de a locui fără părinţi, situaţie valabilă pentru studenţii care vin din alte oraşe să studieze. Aceştia trebuie să se descurce singuri cu gătitul, spălatul şi chiar plătitul facturilor care era treaba părinţilor.

Însă, pe lângă aceste activităţi, studenţii au şi ei timpul lor liber pe care aleg să il petreacă în diverse moduri. Timişoara este un oraş care oferă diverse posibilităţi de relaxare, ca de exemplu mersul în club, la teatru, la film, în parc sau chiar desfăşurarea activităţilor de voluntariat. 

Numeroase ONG-uri oferă tinerilor oportunitatea de a face parte din diferite proiecte prin care dobândesc o anumită experienţă. După o zi întreagă de stat la cursuri este importantă şi destinderea. Aceasta diferă de la un student la altul, în funcţie de interesele fiecăruia .

Este important ca studenţii să îşi creeze un echilibru între facultate şi timp liber, unii dintre ei reuşesc acest lucru, alţii nu. De multe ori cei din a doua categorie ajung să neglijeze studiile susţinând că „nu eşti student dacă nu ai măcar o restanţă”, sau chiar le abandonează.  Principalul factor care influenţează interesul tinerilor faţă de studii în raport cu cel faţă de timpul liber este anturajul. 

                                                  

                                                                                                    Gheorghiu Simona Claudia

                                                                                                   

Copiatul, versiunea 2.0

De curând am dat de acest site care oferă studenţilor diverse metode de a copia. Fie că e vorba de lucrare sau examen, cei interesaţi au la dispoziţie nu mai puţin de 28 de metode prin care pot trece neobservaţi de profesorul mai mult sau mai puţin vigilent. 

Copiatul la şcoală sau la universitate nu este o noutate. Majoritatea dintre noi am încercat măcar odată să păcălim sistemul. Câteva dintre metodele clasice includ:

•  fiţuica

• şoptitul

•   trasul cu ochiul la vecinul de bancă

•  scrisul pe bancă

Problema apărea în cazul în care erai prins de către profesor. Urmau clasicele note mici, iar în cazuri mai rele chiar şi scăderea notei la purtare. Mai erau desigur şi acei profesori care te avertizau, ba chiar treceau cu vederea din anumite motive.

Ei bine, pe măsură ce am intrat în secolul 21, secol care a adus tehnologii şi idei noi, metodele de copiat s-au diversificat intens. Astfel că metodele acestea numai sunt o noutate:

• Copiatul de pe smartphone

•  Pixul cu cerneală invizibilă

•  Ceasuri cu “notepad”

• Ochelari audio-video

Până la urmă mai există şi un element necesar procesului de copiere. Acesta este numit curaj sau tupeu. De-a lungul liceului am avut colegi care au fost în stare să-şi lipească foi pe perete şi să copieze în nesimţire de faţă cu profesorul, şi alţii care tremurau la simplul gând de a scoate fiţuica şi a începe procesul de furt.

Tehnologia şi creierul uman avansează cu paşi repezi. În curând nu cred că se va mai mira nimeni dacă vre-un elev/student îşi va implanta ceva pe retină pentru a deveni un PC uman. Întrebarea vine: În acel caz, ar mai avea rost să reţii informaţii dacă le ai la dispoziţie tot timpul? 

Realizat de Kollar Alexandru Gabriel

Din sesiune

 Ce student din Timişoara nu a auzit de “La garaje”? E locul care, în sesiune, devine mai frecventat decât sălile de lectură. Centrele de copiere din Complexul Studenţesc abia fac faţă cererilor studenţilor. Cursuri, cărţi, fiţuici, referate şi tot felul de foi trec prin aparatele de copiat în această perioadă. Pe fiecare uşă stă lipit câte un afiş cu oferte, cu reduceri “de sesiune” sau cadouri pentru o cantitate mai mare de cărţi copiate. Deşi sunt peste 30 de astfel de locaţii, peste tot e plin, aproape că îţi trebuie programare să poţi prinde loc la printat sau scanat – spre bucuria patronilor ale căror încasări cresc cu peste 50% în perioada sesiunii. Înarmaţi cu răbdare, cei care lucrează zilnic cu studenţii şi cu ale lor materiale, stau chiar şi 4 ore peste program şi niciun student nu pleacă nemulţumit, ba chiar afirmă că revine zilele următoare pentru acelaşi lucru sau, dacă e servit repede, îşi trimite imediat colegul de cameră, colegii de palier şi de grupă. Iată câteva centre unde treaba merge repede, angajaţii sunt profesionişti şi ştiu să facă tot ceea ce ţine de printat, scanat, copertat, modificat sau micşorat, iar preţurile sunt, la fel, de sesiune, pentru studenţi: “La Mihai”, spre exemplu. Şi cât timp aştepţi după materialele prelucrate, la Printech îţi poţi alege un breloc personalizat, poţi înrăma o fotografie sau îţi poţi înmulţi colecţia de pixuri cu altele noi, personalizate sau nu.

                                                                                           Andreea-Raluca Rădulescu

                         Cea mai bună carte despre scriitorii generaţiei interbelice

   „

   „Mărturia unei generaţii” de Felix Aderca este cea mai bună carte pe care am citit-o despre scriitorii generaţiei interbelice. În paginile cărţii sunt intervievaţi cei mai importanţi scriitori ai literaturii române din toate timpurile. Cartea reuneşte 29 de interviuri a personalităţilor literare. Confesiunile sunt aşezate în ordine alfabetică, singura excepţie este Tudor Arghezi care deschide această culegere de interviuri şi care „justifică o generaţie şi un veac”.

   Numeroase informaţii pe care le aflăm din această carte reprezintă o sursă unică. De exemplu, legătura dintre Pădurea spânzuraţilor cu biografia lui Rebreanu şi cum a fost inventat personajul Ion după modelul unui ţăran care săruta pământul.

    O bună parte din artiştii vremei nu se regăsesc în această culegere din motive neştiute. Lipsa unor păreri prea puţin interesante şi originale a scriitorilor strălucitei generaţii interbelice este un alt punct slab al culegerii.

   Cartea  vine în sprijinul studenţilor ca şi instrument relevant pentru înţelegera profundă a fenomenului literar românesc. Citind aceste interviuri cititorul va descoperi că arta cuvântului este vie iar că autorul acelui text spune ce toată lumea ştie, numai că el este singurul care poată să relateze în cuvinte.

   Recomand cu căldură această carte, pe care o puteţi găsi la librăria virtuală Libris.http://www.libris.ro/literatura-romana/marturia-unei-generatii---f-aderca-AIU973-1780-31-3--c7510--p314293.html

                                            

                                                                            Oarcea Mariana Irina, Anul 3, Jurnalism

N